Ion Iliescu, primul președinte al României după Revoluția din 1989, a murit marți, 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani. De-a lungul carierei sale, a ocupat de trei ori funcția supremă în stat: o dată ca președinte interimar, în perioada imediat următoare căderii regimului comunist, și de două ori prin alegeri, între 1990–1996 și 2000–2004. A fost o figură centrală a tranziției postcomuniste, dar și o personalitate controversată, inculpat în două dosare penale pentru crime împotriva umanității.
Ion Iliescu fusese internat în 9 iunie 2025 la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din Capitală, unde a fost tratat în secția de terapie intensivă. Inițial s-a vorbit despre probleme respiratorii, dar reprezentanții spitalului au confirmat ulterior că fostul președinte suferea de cancer pulmonar și a fost supus intervențiilor chirurgicale. Pe 2 august, medicii anunțau o agravare severă a stării sale, în urma unor disfuncții multiple de organe și o afectare respiratorie ireversibilă. Decesul a fost constatat oficial în 5 august, la ora 15:55.
Guvernul României a transmis un mesaj de condoleanțe, exprimând regretul față de dispariția fostului președinte și anunțând că vor fi organizate funeralii de stat în zilele următoare.
Ion Iliescu a fost președinte interimar în 1990, apoi ales în mai același an pentru un mandat scurt, până în 1992. În acel an a câștigat primul mandat complet, potrivit noii Constituții. A pierdut alegerile din 1996 în fața lui Emil Constantinescu, dar a revenit la conducerea țării în 2000, învingându-l pe Corneliu Vadim Tudor în turul al doilea. După încheierea ultimului mandat, a activat în Senat între 1996–2000 și apoi 2004–2008, pe listele PDSR și ulterior PSD.
Un episod mai puțin cunoscut din activitatea sa a fost legat de salvarea Clubului Sportiv Steaua. Potrivit fostului comandant al CSA Steaua, Laurențiu Roșu, clubul se afla la finalul anilor ’90 în pragul falimentului, din cauza unui conflict juridic cu firma Tehnorob, care ceruse lichidarea clubului pentru neplata unor lucrări de modernizare a stadionului. Roșu a relatat, într-o carte de memorii, că i-a scris lui Ion Iliescu pentru a cere sprijinul, iar intervenția acestuia ar fi contribuit decisiv la salvarea clubului de la dizolvare.
M-am întâlnit cu Iliescu, ca președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. I-am spus că pe data de 10 ianuarie 2002 Tribunalul București s-a pronunțat printr-o sentință, neredactată încă, pentru dizolvarea CSA Steaua. Și că Ministerul Apărării Naționale consideră că prin această decizie instanța a fost abilitată să se pronunțe cu privire la desființarea unei unități militare, ceea ce creează un precedent deosebit de periculos în materie judecătorească, cu încălcarea evidentă a principiului separației puterilor în stat!
Comandantul Roșu a mai povestit că demersul a avut succes:
Juriștii lui Ion Iliescu, de la Cotroceni, au confirmat că Steaua nu poate fi dizolvată, din moment ce are indicativ de unitate militară. Doar CSAT putea să desființeze unități militare, nu un judecător!
Clubul a scăpat și a tras mai departe de datoria către firma de construcții.
O parte din datoria ajunsă la peste 40 de miliarde de lei vechi a achitat-o Gigi Becali, devenit acționar majoritar în societatea pe acțiuni care i-a luat loc ONG-ului AFC Steaua în prima ligă.
Cornel Dinu și dialogul cu Ion Iliescu: „Cornele, politica e o mizerie!”
În martie 2019, legenda dinamovistă Cornel Dinu a povestit la GSP Live cum a decurs un dialog avut în 1968 cu Ion Iliescu, la acea vreme secretarul organizației de tineret a Partidului Comunist Român (Uniunea Tineretului Muncitor).
„Trebuia să vorbesc la un congres. N-am mai apucat însă să vorbesc, n-am mai luat cuvântul, am plecat la Bârlad la o înmormântare.
Pe scări, m-am întâlnit cu Ion Iliescu și i-am spus: «Domnule Iliescu, mi-am ratat cariera politică, mă întorc la naționaliștii mei creștini de dreapta». Iliescu îmi spune: «Cornele, n-ai pierdut nimic, politica e o mizerie!»”, și-a amintit Cornel Dinu.
„Astfel au survenit 857 decese, 2.382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internațional și 409 cazuri de suferințe mari”, conform rechizitoriului procurorilor militari.
