La periferia Bucureștiului locuiesc un cuplu de vârstnici care, încă din toamna anului 1991, poartă în inimă și în trup o durere profundă ce îi determină să simtă și să declare că nu doresc să mai audă niciodată numele Lucescu.
Lincu Miu este convins că familia Lucescu i-a ucis fiica Lincu Miu este convins că familia Lucescu i-a ucis fiica
Aplauzele aduse selecționerului Mircea Lucescu (79 de ani) după succesele obținute la conducerea tricolorilor nu au depășit circuitele integrate și ecranul unui televizor din Otopeni.
Televizorul familiei Lincu Miu Televizorul familiei Lincu Miu
Dispozitivul prin care 61% dintre români își urmăresc zilnic știrile se află într-un colț al încăperii unde familia Miu se încălzește la o sobă pe lemne: soții Georgeta (79 de ani) și Lincu (85 de ani).
După o viață dedicată muncii grele, crescând oi și vânzând produsele la Piața Matache din Capitală, ciobanul Lincu Miu își petrece zilele într-o casă veche de peste 50 de ani, cu podele îndoite și covoare țesute agățate pe pereți. Seniorii trăiesc singuri. Ar fi putut primi sprijin la bătrânețe dacă fiica lor, care ar fi avut acum 57 de ani, nu și-ar pierdut viața la doar câteva sute de metri de locuința părintească.
Cazul din 1991 peste care s-a așternut uitarea
În 2013, după accidentul de tramvai din iarna anului 2012 în care „Il Luce” a încercat să-l dea vina pe un vatman, presa a descoperit alte „eroi” la volan din familia Lucescu. Este vorba despre un incident trecut în negura timpului, petrecut în 1991. O anchetă publicată de ziarul „Evenimentul zilei” a titrat nemilos: „Crima familiei Lucescu: o fată a murit, iar dosarul – îngropat! „Bă, te executăm cu Securitatea”!”
O mașină a lovit-o pe Georgica Miu, în vârstă de 23 de ani, care traversa o linie continuă separând sensurile de mers, în timp ce se îndrepta spre stația de autobuz. Stătea în mijlocul șoselei așteptând să treacă o mașină când un automobil care accelera nebunește dinspre Snagov a lovit-o fatal la 16 septembrie 1991, la zorii zilei.
Se presupune că la volan era Răzvan Lucescu, care la acea vreme avea permisul de conducere suspendat (după un alt incident teribilist la volan). Martorii oculari, care nu au fost luați în considerare la momentul întocmirii dosarului, susțin că ar fi trecut-o pe soția Ana Maria, însă aceasta era însărcinată, pentru a evita responsabilitatea. La acea vreme, DN1 nu era echipat cu camere video de supraveghere.
Tatăl tinerei, Lincu Miu, acuză că dosarul a fost manipulat complet, iar dovezile analizate de jurnaliști susțin această teorie. Ciobanul a declarat că i s-a cumpărat un avocat și că a fost tentat cu o „atenție” din partea Luceștilor, dar a refuzat cu demnitate.
Georgica Miu, în brațele unei mătuși FOTO Arhiva familiei Georgica Miu, în brațele unei mătuși FOTO Arhiva familiei
Din punct de vedere legal, cel mai grav aspect este faptul că nu a existat un proces care să stabilească vinovățiile. Dosarul nici măcar nu a ajuns în instanță pentru a primi o soluție, România fiind abia eliberată de influența comunismului. Pentru Miu, Răzvan este adevăratul responsabil al accidentului, iar „Il Luce”, care antrenase în Italia la acea vreme, este autorul moral al crimei, folosindu-și relațiile pentru a salva urmașii.
Familia Lucescu a pierdut procesul cu jurnaliștii
În 2013, reunind elemente omise sau deformate de polițiști în timpul anchetei, EVZ a militat pentru redeschiderea dosarului, după ce s-a constatat că probele au fost falsificate (viteza mașinii a fost „amestecată”) și au apărut noi dovezi decisive. Procurorul Marius Iacob, cunoscut pentru „cazul Elodia”, a reconsiderat după câteva zile și a decis să renunțe, argumentând că au trecut prea mulți ani (peste 20, din 1991 până în 2013) pentru a face dreptate.
La acea vreme, familia Lucescu a intentat un proces împotriva celor patru jurnaliști care au scris despre dosar în paginile EVZ, solicitând despăgubiri de 1.000.000 de euro (sumă împărțită egal între fiul Răzvan și tatăl Mircea). Procesul nu s-a axat pe fond, adică pe dezvăluirile și acuzațiile directe aduse de articol, ci s-au invocat vicii de procedură (faptul că „Il Luce” nu a avut dreptul la replică). Redacția a demonstrat că le-a oferit posibilitatea să discute despre dosar. Astfel, în instanță finală, familia Lucescu a pierdut, iar jurnaliștii au fost absolviți de orice vină.
Nea Lincu nu mai crește oi
Afacerea „Adevărul” l-a vizitat acasă, acum o săptămână, pe Lincu Miu pentru a afla dacă timpul a mai vindecat rana, în contextul revenirii lui Mircea Lucescu în fotbalul românesc și dorinței sale de a conduce naționala la Cupa Mondială. L-am găsit în pat, încălzindu-se la o sobă în cămăruța cu pereți îngălbeniți. Locuința este ascunsă printre vilele izolate de pe cele două ulițe din Otopeni, comuna devenită oraș: strada Valea Pasărea și intrarea Garoafelor. Bătrânului îi mai răspund neplăcut aproximativ 30 de găini.
Soția are nevoie de cadru metalic pentru a putea merge, iar nea Lincu se deplasează cu cârje Soția are nevoie de cadru metalic pentru a putea merge, iar nea Lincu se deplasează cu cârje
Porcii i-au fost sacrificați de Crăciun, iar creșterea oilor, activitatea principală, nu mai are loc de 5-6 ani, după ce pășunea din zonă a devenit miză imobiliară. Vecinii mai înstăriți îi deranjează constant, reclamând autorităților pentru zgomot și miros provenit de la animalele crescute în curte. „Când mâncam brânză de oaie făcută în casă, nu aveam probleme la stomac. Acum, cu alimentele cumpărate din magazin, nu mă simt prea bine”, spune fostul cioban.
A căzut înainte de Sărbători
Lincu Miu, originar din Teleorman, la Roșiori de Vede, încă nu vrea să audă de familia Lucescu. Cei 12 ani de când încerca să-și exprime durerea prin intermediul televiziunilor nu l-au ajutat să ierte creștinește. Fostul cioban, pregătit de două generații la marginea Bucureștiului („au venit aici cei care nu doreau să lucreze la CAP, iar când am ajuns în zonă, un prieten mi-a spus: „Aici e loc de trăit! Și am rămas aici”) pentru a oferi alimente proaspete unei populații care primea mâncare pe cartelă de la regimul Ceaușescu abia revenit de la spital. Și-a verificat sănătatea după ce a căzut înainte de sărbători și suferă de o vertebră rănită: „Mi s-au slăbit mușchii spatelui”.
Fotografia lui Arsenie Boca nu lipsește de pe masă Fotografia lui Arsenie Boca nu lipsește de pe masă
În rest, este lucid și are un bun auz. Lângă pat își păstrează cârjele, iar pe un scaun are un cuțit și o gutuie din care taie felii, semn că nu și-a pierdut capacitatea de a mesteca. De la capul patului, nea Lincu folosește telecomanda, pe care a prins-o cu un elastic, frustrat de bateria care nu funcționează mereu. Televizorul reprezintă singura sa sursă de informare. Internetul nu i-a schimbat viața, iar el se bazează doar pe telefonul cu taste. De pe masa binecuvântată cu imaginea lui Arsenie Boca nu lipsește căciula. O are mereu la îndemână: „Nu ies niciodată cu capul gol în lume. Iarna port căciulă de blană, iar vara – pălărie!”.
„Nu dau viața copilului meu pe bani”
Nea Lincu primește oaspeți, dar își coboară privirea atunci când se deschide subiectul care-i apasă inima. „Nu pot să țin cu Lucescu! Nu mă interesează, să n-aud de sport! Cu naționala României nu am nimic, dar nu pot să țin cu Lucescu! A încercat să-mi ofere ceva „material” atunci, dar i-am spus că nu dau viața copilului meu pe bani! Și nici nu pot să-i iert! Să-i ierte altcineva, pentru că eu nu pot! Mă uit la știri, la Pro TV, dar când încep segmentele din sport, dau pe alt program sau închid televizorul. N-am cum să-l iert, domnule! Nici pe el, nici pe fiul lui! De când a început să se investigheze dosarul, mi s-a spus: n-o scoți la cap cu nebunii ăștia!”, mărturisește nea Lincu.
„N-am visat-o niciodată”
Nea Lincu a avut trei copii: o fetiță care a murit la o lună de viață, pe Georgica și pe Marian. Ultimul trăiește. Tot în Otopeni, dar pe o uliță alăturată. Băiatul ciobanului are 61 de ani și se declară mai puțin dur decât tatăl său atunci când aude numele Lucescu: „Nici eu nu-l suport pe Lucescu, dar nu schimb canalul la știrile din sport, așa cum face tata. La suflet nu au cum să-mi intre! Cum ar fi fost să fi primit bani de la ei? Cum să dăm viața unui om pentru bani? Nu puteam să-i vindem sufletul! Am fi mai putut să mai dorm acum? Ni s-a spus de atunci: vă luptați cu morile de vânt! Un polițist din Otopeni a vrut să preia cazul, deoarece era din zonă și ne cunoștea situația, dar a fost descurajat de superiori! Asta e situația cu oamenii bogați și influenți!”.
Marian Miu, fratele fetei moarte în 1991 Marian Miu, fratele fetei moarte în 1991
Pentru Marian, ziua tragică pare ca ieri. Își amintește fiecare detaliu. Pe 16 septembrie 1991, a plecat cu câteva minute mai târziu decât sora sa. Aveau același drum și a văzut de la distanță cum fata a fost aruncată în aer ca un obiect: „Eram cam la 200 de metri, abia ieșisem din curte. Am observat de la depărtare și speram să nu fie ea cea implicată în accident. Am ajuns acolo, m-am urcat în mașina cuiva care a oprit și am dus-o pe brațe la Urgență. Nu mai avea viață. La spital, când mi s-a spus că a decedat, am strâns de gât și am dat de pereți cu cel din familia Lucescu care venise la spital cu o altă mașină. Era cumnatul lui Răzvan sau un prieten, ceva de genul asta… Pe sora mea nu am mai visat-o niciodată de când a murit. Poate Dumnezeu dorește să o am în amintire așa cum era în viață, nu decedată în brațele mele. A fost ghinionul vieții ei. Aveam mașina stricată, era în service, și ea a luat transportul în comun în ziua aia pentru a ajunge la muncă. Eu am plecat mai târziu decât ea, pentru că mi-am luat o legumă din grădină, un ardei, să am la muncă.”
Când trece prin Otopeni, familia Lucescu se oprește la câțiva centimetri de crucea pe care Georgica Miu o are la marginea drumului, chiar în fața indicatorului care marchează intrarea în localitate. Când își amintește tragedia, Răzvan Lucescu preferă să menționeze, cu un cinism revoltător, traumele prin care a trecut atunci soția sa. În schimb, lui Lincu Miu nu i-a mai rămas decât să închidă televizorul și să invoce dreptatea divină.
Crucea Georgicăi Miu este situată la intrarea în localitatea Otopeni, pe marginea drumului
