Odată condamnat la închisoare în „Dosarul Transferurilor”, Cristi Borcea (55 de ani) a renunțat oficial la viața din fotbalul românesc. Invitat la „Prietenii lui Ovidiu” recunoaște că se va întoarce ca sponsor doar atunci când Dinamo va avea un nou stadion.
– Cristi, după ce-ai trăit, ți-e frică să te mai întorci în fotbal?
– Nu. Sunt antrenat. Dar nu mai am emulația, energia pe care o aveam. Eu nu dormeam deloc… Eram non-stop în război. Iubeam mai presus de orice. Am două divorțuri, operație pe cord la 41 de ani… De ce le-am făcut? Eu trăiam.
– Așa e, da.
– Când m-am dus la meciul cu Benfica cu domnul Badea, care era foarte calm, eu trebuia să stau lângă președintele lui Benfica, dar a stat domnul Badea. Eu mă plimbam, îl mușcam pe Victor de umăr, n-aveam stare!
Cristi Borcea: „Să facă un singur Dinamo ca să nu mai avem balamuc”
– Badea are și el un Dinamo. Nu mai înțelege nimeni…
– E bine că a venit Ionuț Lupescu la CS Dinamo. Împreună cu cei de la Dinamo și cu restul să facă un singur Dinamo ca să nu mai avem balamuc și zăpăceala asta. Să se facă stadionul…
– Asta e o poveste cu stadionul ăsta…
– Au început cu macheta lui Ianul în 1990. O să se facă acest stadion. Cu Niculescu și cu cei de la Renovatio o să facă un singur Dinamo, să putem să nu mai avem balamucul ăsta și zăpăceala asta, să facă stadionul.
– Atunci te întorci cu bani?
– O să creeze o emulație extraordinară. O să mă întorc și o să iau o lojă, o să fiu sponsor! Dar să mă implic nu mai am timp. Am nouă copii care trag de mine!
– E timp destul.
– Nu mai… Aștept să se însoare și Patrick.
„Condițiile pe care le are Steaua în Berceni nu le are nimeni”
– Devii și bunic.
– Mai am eu energie să stau? Eu dacă intru vreau război, vreau doar locul 1. Nu suport altceva.
– Primul dușman e tot Steaua, nu?
– FCSB, Steaua. Până la urmă, au ajuns cei mai puternici, iau campionate, cupe europene… Prestație remarcabilă. Numai nașul credea în Europa.
– Au investit.
– Fără număr! Condițiile pe care le are Steaua în Berceni nu le are nimeni. N-am fost acolo, am fost invitat, dar nu m-am dus.
– De invidie?
– E prea departe. Ha, ha, ha!
