Dan Grecu, fost gimnast, ulterior antrenor și arbitru, a decedat la vârsta de 74 de ani, lăsând în urmă o carieră remarcabilă în premieră: aur mondial și european, precum și o medalie olimpică la Montreal 1976.
Lumea sportului românesc a primit o veste tristă odată cu trecerea în neființă a lui Dan Grecu, care a reprezentat mult timp simbolul gimnasticii masculine din România. Anunțul a fost făcut de fiul său, Alex, într-un mesaj emoționant: „Odihnește-te în pace, dragul meu tată! Noi te iubim”.
Gimnast, antrenor și arbitru, Dan Grecu a fost mereu un exemplu de seriozitate, disciplină și discreție, câștigând un respect deosebit. A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice: Munchen 1972, Montreal 1976 și Moscova 1980, obținând medalia de bronz la inele în Canada, chiar și în condiții de accidentare.
A decedat Dan Grecu. Prima medalie olimpică la gimnastică masculină, cu durere
Pentru a putea concura, a avut nevoie de o injecție cu un anestezic, conform regulilor medicale. „O seringă mare cu xilină, strâns bine la mână. Am mers la inele, am devenit mai slăbuț și am obținut locul trei. Este totuși un succes”, a relatat el despre evenimentele de la Montreal, citat de Newsweek.
La Moscova, a suferit o ruptură musculară la biceps chiar în timpul finalei de la inele, ceea ce l-a împiedicat să continue. Această accidentare a fost cea care a pus capăt carierei sale.
A fost primul campion mondial al României în 1974, la Varna, realizare completată de argintul obținut la Fort Worth în 1979 și bronzul de la Strasbourg în 1978. De asemenea, a fost primul campion european în 1975, la Berna, după ce a câștigat argintul în 1973, la Grenoble.
Dan Grecu, un talent deosebit la inele
Toate succesele sale au fost la inele, aparatul la care a demonstrat o măiestrie excepțională.
„Am început gimnastica la 8 ani, la Iași. Tatăl meu era grănicer la granița de la Prut. Aveam anumite aptitudini și, dintr-o joacă, am ajuns la un club de gimnastică. Am început cu antrenorul Octavian Ungureanu. După pensionarea tatălui, ne-am mutat la București, unde am fost antrenat de domnul Mircea Bădulescu. Inițial la clubul sportiv Viitorul, apoi la clubul Dinamo, ca senior”, a povestit Grecu la Sport Total FM în aprilie anul acesta.
„În gimnastică este necesar să începi de devreme. Nu toți gimnaștii posedă o forță mare în brațe. Unii au mai multă forță în picioare și excelează la sol și sărituri. Cei cu forță în brațe sunt buni la inele, așa cum am fost și eu. Totuși, un gimnast trebuie să fie versatil și să parcurgă toate cele șase aparate. Este nevoie de rezistență, putere în picioare și brațe, precum și de coordonare”, a explicat el.
S-a stins din viață Dan Grecu, primul campion mondial al gimnasticii românești
Ștefan Birtalan alături de Ilie Năstase și Dan Grecu Foto: Arhivă GSP
În 1984, a devenit antrenor coordonator al colectivului tehnic de la Reșița, unde a pregătit timp de mulți ani lotul național masculin.
Sub îndrumarea sa, mulți gimnaști români au câștigat medalii la Campionate Mondiale, Europene și Jocuri Olimpice. Printre realizări se numără titlul olimpic al lui Marius Urzică la Sydney 2000, la cal cu mânere, și singura medalie de bronz în echipă, obținută la Atena 2004.
Anul acesta, a fost decorat cu Colanul de Aur de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român.
„Am participat la 9 ediții ale Jocurilor Olimpice și am văzut sportivi care au realizat performanțe remarcabile. Gimnastica a fost viața mea, iar munca și dedicarea au fost cheia succesului. Am trăit ca sportiv pentru a câștiga și ca antrenor pentru a forma echipe. Sunt recunoscător celor care m-au susținut în carieră, familiei și sportivilor pentru că au înțeles că munca depășește talentul”, a declarat el.
