Ziua de marți, 29 iulie, care ar fi trebuit să fie una dintre cele mai frumoase din viața lui Mircea Lucescu, s-a încheiat într-un mod cumplit. Legendarul antrenor român, care a împlinit 80 de ani, a primit o veste devastatoare chiar la finalul petrecerii aniversare: fratele său mai mare, Nelu Lucescu, a murit la vârsta de 83 de ani.
După ce luni seară a sărbătorit alături de cinci generații de fotbaliști, marți, chiar în ziua aniversării, „Il Luce” a fost omagiat în cadrul unei recepții organizate cu fast la Athenee Palace din București. Evenimentul, pus la punct de fostul patron al Rapidului, George Copos, a reunit nume importante din lumea sportului și a politicii, printre care Dan Șucu, Răzvan Burleanu și Mircea Geoană.
Totuși, în spatele atmosferei festive, o dramă se consuma în tăcere. Deși apropiații aflaseră deja vestea morții lui Nelu Lucescu, familia a ales să nu-i spună nimic lui Mircea până la sfârșitul serii, dorind ca aniversarea să nu fie umbrită. Astfel, selecționerul naționalei României a aflat abia după ora 23:00 că fratele său, grav bolnav de mai mulți ani, s-a stins din viață chiar în ziua în care el a împlinit 80 de ani.
Înmormântarea lui Nelu Lucescu va avea loc joi, 31 iulie, în București, orașul în care și-a trăit ultimii ani din viață. Pentru Mircea Lucescu, vestea a fost un adevărat șoc, mai ales în contextul în care se bucura alături de cei dragi, fără să știe că familia lui se pregătea, în paralel, de un moment de doliu.
În trecut, Mircea Lucescu a vorbit deschis despre copilăria dificilă pe care a avut-o. Născut imediat după război, a crescut într-o familie numeroasă, cu cinci frați, lipsuri materiale și părinți care, adesea, erau internați în sanatorii. Într-una dintre confesiunile sale, a rememorat cum toată familia a fost nevoită să locuiască într-o baracă.
Astăzi, unul dintre cei mai respectați oameni ai fotbalului românesc trăiește o durere profundă, într-un moment care ar fi trebuit să fie plin de lumină.
„Eu am provenit dintr-o familie foarte săracă, eram cinci copii, dar eu am reușit să fac școală. Numai eu am făcut. Aveam sora care era foarte inteligentă și era cea mai mare. Mama era cu tata prin sanatorii după o sechelă la Cotul Donului în război. Și sora mai mare n-a mai putut. Când a terminat clasa a șaptea a trebuit să muncească.
Și pe mine a vrut să mă dea. Tata nu avea cum să mă mai țină la școală. Fratele mai mare era la Școala Profesională Tudor Vladimirescu să facă o meserie: sudor. Voiam să mă duc și eu acolo.
Dar am avut noroc că niște profesori au venit la tata acasă: ‘Lăsați-l să dea la liceu!’. Eram în Apărătorii Patriei. Pentru că au văzut în mine ambiția, dorința de a învăța, de a reuși”, a povestit Mircea Lucescu, la „Suflet de rapidist”.
